:.. în aceasta categorie

  • Cultural
  • Filantropic Misionar

     

    Biserica, aşezământ divino-uman, în cadrul misiunii sale sfinte şi sfinţitoare are ca atribut firesc şi pe acela de slujire, de a veni în ajutorul semenilor prin diferite forme concrete şi eficiente aşa cum s-a manifestat şi dovedit în timp.

    Darurile slujirii le-a evidenţiat Mântuitorul în activitatea sa pământească, le-au tâlcuit Sfinţii Părinţi cu o înţelepciune şi jertfelnicie pilduitoare şi au fost transmise Bisericii care şi prin acestea s-a legitimat de-a lungul întregii sale istorii, iar mai ales acum mai mult ca oricând, este chemată să le perpetueze şi să le pună în valoare.

    Slujirea semenilor sub toate formele şi mai ales slujirea caritabilă este o latură a slujirii liturgice, dând astfel caracterul de sfinţenie lucrării noastre. Caritatea s-a exprimat în fapte filantropice pornite din iubire faţă de aproapele ca principiu de solidaritate şi unitate în trupul tainic al lui Hristos pentru ca toţi să aibă parte atât de bucuriile acestei vieţi, cât şi de roadele Întrupării şi Jertfei Sale răscumpărătoare.

    Astfel înţelegându-şi Biserica misiunea sa în această latură în toată existenţa ei şi încă din perioada începuturilor, aceste aspecte au fost concretizate de Sfântul Vasile cel Mare, prin aşezămintele de binefaceri pe care le-a organizat şi care în amintirea sa îi perpetuează numele prin denumirea de vasiliade, dată acestor aşezăminte.

    Biserica Ortodoxă Română în bimilenara sa existenţă şi-a înţeles menirea şi a fost consecventă acestei lucrări. Mai ales după 1989, Biserica şi-a reintrat în rosturile sale fireşti în societatea românească şi, astfel, într-o scurtă perioadă s-au înfăptuit lucruri deosebite: s-a introdus religia în şcoală, seminariile teologice au fost integrate în reţeaua învăţământului public, iar facultăţile de teologie, mai numeroase ca oricând, şi-au regăsit locul în cadrul universităţilor de stat, având mai multe specializări (pastorală, litere, limbi clasice, limbi moderne, asistenţă socială, pictură şi patrimoniu, istorie şi pedagogie muzicală).

    Mai mult decât atât, există preoţi în spitale, în aziluri şi orfelinate, în penitenciare şi armată, care asigură asistenţă socială celor cuprinşi în aceste structuri. Se construiesc biserici noi la sate şi oraşe, adevărate catedrale, se înfiinţează noi mănăstiri, vetre de cultură şi duhovnicie, iau fiinţă asociaţii creştine de tineri sau femei care lucrează în diferite laturi de activitate obştească şi se depun eforturi pentru dezvoltarea operei filantropice a Bisericii. Şi toate acestea le considerăm numai începuturi ce au nevoie să fie dezvoltate şi consolidate ca să poată contribui cu adevărat la renaşterea spirituală şi morală a neamului şi la creşterea prestigiului şi rolului Bisericii noastre.

    Consilier Eparhial, Pr. conf. univ. dr. Constantin Onu

     

  • Social şi relaţii bisericeşti

     

    O componentă importantă a lucrării misionar-pastorale şi prezenţei Bisericii în societatea contemporană este slujirea aproapelui. Poate fi numită coloana vertebrală a legăturii dintre oameni şi Dumnezeu.

    Slujirea este definită ca fiind orice activitate desfă.urată în favoarea altuia. "Slujire" este cuvânt cu un cuprins bogat, divers, şi care exprimă cel mai bine voinţa Mântuitorului în legătură cu tipul de relaţii care trebuie să existe între membrii Bisericii, în drumul lor către Împărăţia lui Dumnezeu.

    În Noul Testament, aceasta înseamnă: slujirea liturgică la altar, alte acte religioase sau de pietate creştină, slujirea filantropică, slujirea în sens social, lumesc, munca manuală, slujire militară. Slujirea este cea care contribuie la omogenizarea relaţiei între membrii Bisericii. Biserica este Trupul lui Hristos şi locaşul harului Duhului Sfânt, dar nu se sfârşeşte în Biserică, înţeleasă în sens înstituţional sau ca localizare.

    Slujirea aproapelui este o vocaţie a membrilor Bisericii şi a slujitorilor ei şi se manifestă concret în asistenţa religioasă şi socială acordată în spitale, în unităţile militare, în penitenciare şi aşezăminte de ocrotire socială şi tuturor celor care au nevoie de ajutor.

    Această activitate se desfăşoară în conformitate cu protocoalele încheiate de către Patriarhia Română cu ministerele şi organismele statului abilitate în această direcţie.

    În spitale conform Protocolului de cooperare privind parteneriatul "Asistenţă Medicală şi Spirituală" în vederea reglementării acţiunilor de cooperare, în domeniul sănătăţii, dintre Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice. Protocol ce extinde şi dezvoltă Protocolul încheiat în anul 1995 dintre Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii privind asistenţa religioasă în spital.

    Pentru aşezăminte de ocrotire socială - Protocolul de cooperare în domeniul incluziunii sociale între Guvernul României şi Patriarhia Română, încheiat în data de 07 octombrie 2007.

    În armată, conform prevederile Legii Nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar.

    La Penitenciar conform Ordonanţa de urgenţă Nr. 47/28 iunie 2006, care modifică şi completază Lega Nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi care reglementează activitatea preotului de penitenciar, prin introducerea articolului 80 (1), cu cele două alineate: a) Clerului din sistemul administraţiei penitenciare îi sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile Legii Nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar; şi b) Clerul din sistemul administraţiei penitenciare este asimilat gradelor profesionale ale funcţionarilor publici cu statut special corespunzătoare gradelor militare prevăzute în Legea Nr. 195/2000.

    Ce-i foloseşte omului dacă dobândeşte lumea dar işi pierde sufetul său? Aceasta este realitatea lumii secularizate de astăzi, cu care se confruntă misiunea Bisericii.

    S-a spus adesea despre Ortodoxie că se ocupă prea mult cu viaţa interioară a omului şi manifestă reţinere faţă de angajamentul social al creştinismului. Iată că slujirea socială a omului, a societatii şi a lumii este, aşa cum s-a arătat, unul dintre obiectivele principale ale misiunii Bisericii astăzi.

    Realizarea acestui obiectiv duce la renaşterea spirituală şi morală a omului şi a societăţii, însă acest lucru nu se poate realiza decât în Hristos şi în Biserică.

    Consilier Eparhial, Pr. Nicolae Mărgăritescu

     

  • Invatamant

..............................................

...: Home Cancelaria Arhiepiscopală Sectoarele de activitate