Cartea Iuditei

1iulieips31

Iudita este o eroină a zbuciumatului popor evreu, care caută mântuirea peste tot. Generalul Olofern va fi trimis de către regele Babilonului, Nabucodonosor, în fruntea unei uriaşe armate pentru a pedepsi pe Arpaxad, regele Mezilor, pentru că n-a vrut să-i fie aliat la răfuiala cu popoarele din vestul Eufratului.

Ajungând la hotarele Israelului, prin lipsa de apă, face presiuni asupra poporului pentru a se preda. Spaima era mare. Iudita, eroina care dă şi titlul cărţii, frumoasă peste măsură şi iscusită în cuvânt, îl îndeamnă la îmbătare, ospătând ca un viteaz. Adormind, capul îi zboară dintr-o lovitură de paloş. Armata asiriană, văzând capul generalului Olofern, purtat în vârful suliţei, a luat-o la fugă, astfel, criza poporului israelit tămăduindu-se de temerea morţii.

Atunci Iudita a început să cânte această cântare de mulţumire:

„Începeţi Dumnezeului meu cântare-n timpane,

Cântaţi-I Domnului în ţimbale,

împletiţi-I psalm şi cântare,

înălţaţi-L şi cântaţi-I numele!

Că Domnul e Dumnezeu, ce zdrobeşte războaie,

că tabăra Şi-a pus-o în mijlocul poporului,

El m-a smuls din mâna prigonitorilor mei.

O jertă-nmiresmată nu-ţi este mare lucru,

şi mai puţin grăsimea din arderea de tot

dar mari vor fi de-a pururi cei ce se tem de Domnul!”[1]

Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.



[1] Iudita 16, 1-2 şi 16