Noua Constituție a României, vot pe față cu semnătură

1iulieips31

De ziua Sfântului Nicolae am slujit la Biserica Domnească, având în inimă oful înstrăinării de prea multă vreme. Primăria se făcea stăpână, fără să fie! Muzeul nu se lăsa mai prejos, făcându-se mai stăpân, despoind biserica cea dintâi din lume, de icoanele din catapeteasmă, fiind așezate în sălile muzeului.

În vremea în care scriu la volumul V din Toată vemea-și are vreme, Tribunalul de la Sibiu și Judecătoria ne-au dat dreptate, aducând în vatra Bisericii Ortodoxe Române și a României de la Argeș, ctitoria Sfântului Nicolae.

Sperăm ca în veacul veacurilor, să nu se mai înstrăineze Biserica Sfântul Nicolae și nicio biserică de rosturile sale dumnezeiești, iar cretinismul unora să se vindece de impietate pentru totdeauna, că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului – ci să se întoarcă! – și să fie viu. Poruncă valabilă pentru toți câți trăim pe plaiurile acestui pământ binecuvântat.

După slujbă am mers la priveghere, la Sfânta Filoteia, ”mitropolitul” Argeșului și Muscelului – cum mă bucur eu să-i spun, și ocrotitoarea României de la Argeș și a românilor de pretutindeni.

Cred că nu s-a supărat pe mine în cei 30 de ani de când sunt la Argeș, ba mai mult, trebuie să-i mulțumesc în genunchi pentru grija ei statornică și atât de iubitoare pentru argeșenii care o dezmiardă atât de frumos: Sfântulița!

După slujbă am pornit la drum spre București. La Parlamentul României, pe 8 decembrie 1991, avea loc un eveniment unic: votarea Constituției României!

Aproape doi ani, deputații și senatorii celor două Camere ale Parlamentului, întrunite în Constituantă, au alcătuit textul noii Constituții democratice, după zeci de ani de frustrare și umilințe.

Am participat la toate ședințele în Comisiile pregătitoare. Unii dintre deputați și senatori, din păcate, tot căutau noduri în papură și amânau rezolvarea problemelor care, de altfel, nu necesitau atâta voită întârziere pentru a se putea pescui în ape tulburi.

Am văzut și auzit multe vorbe și atitudini care nu cinsteau pe împotrivitori.

Desigur că n-am să ascund faptul că o mare parte dintre țărăniști s-au opus vehement noii Constituții elaborate, poate țărăniștii de acum, nu erau pe atunci, poftindu-i să citească stenogramele și tabelul celor care au spus DA sau NU și au semnat pe propria conștiință.

Mi-a rămas o amintire vie tot spectrul parlamentar de atunci și nu voi uita niciodată, cum deseori, eram îndemnat, rugat și apoi amenințat ca să nu votez noua Constituție, atât de mult și de nepermis moșită și răsmoșită.

Așteptam ziua de 8 decembrie 1991 cu neascunsă emoție.

În viața mea nu mi-a tremurat mâna, dar când am fost strigat la Catalog pentru a merge să semnez, mi-a tremurat întreaga ființă! Pur și simplu am crezut că voi cădea din picioare.

M-am apropiat de pupitru, mi-am scos stiloul special cu cerneală neîncepută, am pus penița pe rubrica destinată semnăturii lui Calinic Argeșeanul și apăsând stiloul ca să nu iasă semnătura tremurândă am spus și scris un DA cât toate zilele!

După aceea m-am uitat în sală direct în ochii lui Ioan Alexandru, care spusese un apăsat NU! Așa au fost convingerile lui libere și nealterate, văzându-i fața albă ca varul și zâmbind ca din alte lumi!

Pentru mine a fost o dramă orice NU, spus în acea zi de 8 decembrie 1991. Nu m-am putut abține să nu plâng din cauza acelor stări unice, de o mare încărcătură emoțională și zguduitoare pentru mine.

Nu știu cum au fost alții, dar eu am văzut pe mulți dintre deputați și senatori cu boabe mari de lacrimi șiroindu-le fețele îmbujorate.

După votare, apele s-au separat în lucrarea deputaților. Cei care au votat nu puteau vedea cu ochi buni pe cei care nu au votat și cei care au respins noua Constituție prin negație, nu puteau suporta pe cei care au spus un DA, hotărât!

Așa aveam să suport priviri piezișe, disprețuitoare și dușmănoase, multă vreme, fiind acuzat că am votat o Constituție comunistă. Nu-mi păsa pe dinafară.

Aveam Constituție! România se conducea acum după Magna Charta României, cea mai proaspătă, modernă și democratică din Europa și din lume.

Rămânea punerea ei în slujba României și a poporului de atâta vreme subjugat de toate subiectivismele social politice.

Insigna care a fost făurită cu prilejul aprobării Constituției României, cu tricolorul în smalț, cu data de 8 decembrie 1991 și cu un DA frumos, ca să fie văzut și de cei cu orbul găinii, insignă care s-a ținut de mine, fără să o pierd, de acum 24 de ani.

Cât despre Referendum era doar o problemă de timp. Poporul Român este un neam de ordine și nu-i place să pescuiască în ape noroioase, că în tulburi e mai ușor!

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016

 

...: Home Știri și evenimente Noua Constituție a României, vot pe față cu semnătură