Cuvânt Pastoral la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

8apriliepastoralainviere2

Cuvânt Pastoral la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos

Marea bunătate a lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ne-a îndreptat pașii spre Biserica cea vie, ca să prăznuim împreună, ziua cea plină de lumină a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Bucurându-ne, că noi întreolaltă, suntem zidirea cea aleasă și mult slăvită a lui Dumnezeu, izvorâtă din gândirea Sfintei Treimi de a răsări, ca ghioceii primăvara, în frumusețea acestei lumi văzute, suntem chemați să ne bucurăm și să fim plini de veselie duhovnicească.

La începuturile noastre, atunci când Dumnezeu zidea Universul, lumina, apele, vegetația, regnul animal și pe noi oamenii, Ființa Sa radia de bucuria unui zâmbet care s-a așternut peste întreaga fire! Toate erau bune foarte! Întreaga fire a luat din zâmbetul lui Dumnezeu ca semn al desăvârșirii!

          Drepmăritori Creștini și Creștine,

 

Bucuria cea mai mare pentru Cerul Cerurilor, dar și pentru noi oamenii, este că a înviat Iisus Hristos, pe care îngerul Domnului, cu ”înfățișare luminoasă ca fulgerul și cu îmbrăcămintea albă ca omătul”, a mărturisit-o femeilor curajoase, care veniseră cu miresme la mormântul Mântuitorului, a treia zi de la răstignirea Sa pe Cruce, auzind cel mai frumos și liniștitor cuvânt din lume: Bucurați-vă![1]

Cu bucurie nemărginită, femeile purtătoare de mir, după ce L-au văzut pe Mântuitorul, I s-au închinat și au dus vestea că a înviat Hristos, Apostolilor, care erau îndurerați de răstignirea Lui!

După ce Apostolii L-au văzut pe Mântuitorul Hristos de mai multe ori și au vorbit cu El, după Înviere, la Ierusalim sau în Galileea, în cuvântările lor de propovăduire au scris și au mărturisit că Iisus Hristos a înviat a treia zi după Scripturi!

Cei doi ucenici ai Apostolilor, Luca și Cleopa, călătorind cu Iisus Hristos, de la Ierusalim la Emaus, în ziua Învierii, Iacob ruda Domnului și Sfântul Apostol Pavel, după ce s-a întâlnit cu Iisus, pe drumul Damascului, au mărturisit că Iisus Hristos, cu adevărat, a Înviat!

Mulțimea celor peste cinci sute de bărbați, după ce li s-a arătat Mântuitorul Hristos după Înviere, în timp ce ei se aflau adunați pentru rugăciune, au mărturisit cu înflăcărare, că au văzut pe Iisus cel Înviat din mormânt, unii dintre ei trăind și atunci când Sfântul Apostol Pavel a scris epistola sa către Corinteni[2].

Biserica Viului Dumnezeu, prin hotărârile Sinoadelor Ecumenice și locale, în cărțile de slujbă, în scrierile Părinților și a scriitorilor bisericești, prin glasul tuturor slujitorilor și creștinilor mărturisitori, cred fără încetare, cu inima și sufletul, pline de nădejde, că Iisus Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând!

 Aceasta este mărturia pe care o dăm noi toți, fiii Sfintei Biserici a lui Hristos, arătând nestrămutata noastră credință, prin cuvânt și faptă, în biruitoarea Înviere a lui Iisus, cântând cu bucurie mare: ”Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din mormânturi, viață dăruindu-le!”

Drepmăritori Creștini și Creștine,

 

Întregul Univers participă la bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos: ”Cerul după cuviință se bucură și pământul se veselește; să prăznuiască toată lumea cea văzută și cea nevăzută că a înviat Hristos, veselia cea veșnică”. ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit; saltă și te bucură Sioane, iar tu, Curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al Tău.”

 Inima îndurerată a Maicii Domnului se umple de bucurie: ”Văzând pe Hristos înviat din morți cu trupul, Născătoare de Dumnezeu, te-ai bucurat”, sau: ”Văzându-L înviat din morți pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, te-ai arătat plină de bucurie, Fecioară Mare”, ori: ”Dacă ai văzut, Fecioară, pe Hristos cu totul strălucit, fără asemănare în frumusețe, ca un mire ieșind cu trupul din cămara gropii, te-ai umplut de bucurie.”

 Când noi preamărim slăvita Ta Înviere, sufletele noastre se umplu de bucurie pentru că Tu, Doamne, ai biruit durerile morții înviind ”cu cuviință dumnezeiască”, aducându-ne nouă puterea de a avea biruință asupra morții, fiindcă Învierea Ta este izvorul învierii noastre la o nouă viață.

  Din iubirea veșnică a lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ”noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din cer și S-a întrupat... și S-a făcut om, și S-a răstignit pentru noi”. ”S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea”[3]. ”El S-a dat morții pentru păcatele noastre”[4], iar Crucea, cum ne arată Sfântul Ioan Gură de Aur, a dărâmat tăria morții..., a stârpit puterea păcatului”. Știm că Iisus Hristos, purtând păcatele noastre, S-a făcut asemenea cu noi, dar pe Cruce, făcându-ne pe noi asemenea cu El întru Înviere. Căci ”dacă ne-am făcut cu El o singură tulpină, întru asemănarea morții Lui, atunci vom fi la fel și în Învierea Lui.”[5]

          Iubiți frați și surori în Iisus Cel Înviat!

 

Bucurie mângâietoare ne cuprind, inima și sufletul, iar viața noastră capătă sens întru veșnicie, știind că Iisus Hristos, înviat din mormânt, S-a făcut: ”pârga sau începutul învierii celor adormiți. Căci, de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit și învierea morților. Și, precum întru Adam toți mor, așa întru Hristos toți vor învia.”[6]

Așadar, urcând din bucurie în bucurie, prin Învierea Domnului Iisus Hristos, toate ”de lumină s-au umplut; și cerul și pământul și cele dedesubt”, înțelegând taina mare a mântuirii neamului omenesc, ceea ce până la Învierea lui Iisus nu era deplin cunoscută de nicio făptură, adică, nici de oameni, în timpul viețuirii lor pe pământ sau după moarte, dar nici îngerii din ceruri nu cunoșteau lămurit hotărârea din veac a lui Dumnezeu, de a salva lumea căzută sub robia păcatului adamic, întreaga făptură petrecând până atunci în: ”veacurile necunoștinței.”[7]

Ca bucuria noastră să fie deplină, prin Învierea lui Iisus Hristos ”Lumina cea fără ani din mormânt trupește tuturor a strălucit”, peste întreaga făptură cuvântătoare din cer, de pe pământ și dedesubt s-a revărsat lumina descoperirii lui Dumnezeu în lume ca Mântuitor, prin Fiul Său, Unul Născut. Laolaltă, îngerii din înălțime, credincioșii în viață și cei adormiți întru nădejdea mântuirii, cunosc acum pe Dumnezeu și voia Lui, pe Fiul și lucrarea Sa mântuitoare, pe Duhul Sfânt și puterea Lui de sfințire. Pentru toate acestea ne plecăm cu recunoștință, mulțumind Sfintei și de Viață Făcătoarei Treimi, pentru dragostea dumnezeiască și eterna purtare de grijă.

          Dreptmăritori creștini, iubitori ai Învierii lui Iisus,

 

Înainte de înfricoșatele Sale Pătimiri, Domnul nostru Iisus Hristos, ridicându-Și privirea către ucenicii Săi, le-a spus: ”Pacea Mea o las vouă, pacea Mea o dau vouă”[8], înfățișând, astfel, întreaga Sa învățătură. Putem spune că ele sunt ca un legământ sau testament încredințat Colegiului Apostolic, pentru împlinirea voinței lui Dumnezeu, de mântuire a lumii, căzută sub osânda păcatului primordial. Această lucrare de mântuire a neamului omenesc, de către Iisus Hristos, prin Pătimirile Sale, Moartea și Învierea Sa, arătând că mântuirea este însăși împăcarea tuturor cu Dumnezeu, prin Fiul Său: ”În El, a binevoit Dumnezeu să sălășluiască toată plinătatea și prin El pe toate cu Sine să le împace, pe cele de pe pământ și pe cele din ceruri, făcând pace prin El, cu sângele Crucii Sale”[9].

Ce pot însemna cuvintele: ”Pace vouă!”, rostite de Iisus Hristos, îndată după Învierea Sa, atunci când Apostolii erau la rugăciune? Acum, El împărtășește Apostolilor Săi darul dumnezeiesc al mântuirii fiecăruia dintre ei, spunându-le: ”Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, Vă trimit și Eu pe voi. Și grăind acestea a suflat și le-a zis: Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.”[10]

Iată, așadar, cuvintele de binecuvântare și înzestrare a Sfinților Apostoli și a urmașilor lor, până azi, cu darul de a săvârși lucrarea de mântuire a credincioșilor, predicând ”Evanghelia Păcii, având pe Iisus ca ”Domn al păcii”, iar pe Apostoli și urmașii lor – ”slujitori ai păcii”, după cum credincioșii sunt numiți ”fiii păcii”

Dreptmăritori Creștini și Creștine,

 

Prin glasul Domnului Dumnezeu din Sfintele Scripturi, prin vocea Apostolilor Neamurilor, scrierile Sfinților Părinți și chemarea slujitorilor Evangheliei Păcii, fără contenire, Sfânta Biserică al Cărei Stăpân este Iisus Hristos, învață pe fiii ei cuvântul păcii, clădindu-se pacea trainică în suflete și desăvârșirea păcii cu Dumnezeu.

Iată cuvântul Sfântului Apostol Pavel, adresat și nouă, astăzi: ”Noi dar, suntem trimiși, împuterniciți ai lui Hristos; și ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte în numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”[11]

Pentru a reuși în cele trei împăcări: cu Dumnezeu, cu semenii și cu noi înșine, este de trebuință să începem împăcarea astfel: Mai întâi cu noi înșine, supunându-ne de bună voie unei aspre judecăți în fața lui Dumnezeu și punând început bun vieții noastre; apoi împăcarea cu casnicii noștri, adică familia, aproapele nostru, și cu această împăcare: cu noi înșine și cu aproapele, să ne prezentăm în fața lui Dumnezeu, după care vom primi și noi iertarea cea binecuvântată.

Pentru a izbândi în această lucrare esențială a vieții noastre, noi trebuie să cerem două daruri, cu precădere, de la Dumnezeu: darul curăției inimii și darul făcător de pace, așa cum auzim, mereu, Cuvântul Domnului Iisus Hristos: ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu!”[12] și ”Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!”[13]

          Iubiți credincioși și credincioase,

 

Atunci când nu reușim să realizăm pacea cu noi înșine, punem în primejdie aproape întotdeauna, pacea cu aproapele, îndepărtându-ne de Dumnezeu, Părintele Vieții. După cum se știe statistic, în ultimele mii de ani, pace pe Pământ nu a fost nici măcar o sută de ani. Se cunosc războaiele din Istoria lumii, precum și pierderea de vieți omenești, suferințele și distrugerea civilizației și culturii.

Credem că noi oamenii putem să trăim în pace pe această unică Planetă – Pământ, în armonie, înțelegere și respect reciproc, dacă nu există prejudecăți de niciun fel: sociale, religioase, politice sau de altă natură.

Credem că dreptul la pace este cel dintâi drept al omului, al popoarelor, al tuturor națiunilor. Mulți dintre înaintașii noștri au fost oameni ai păcii, dintre care unii au mărturisit: ”Am fost o viață întreagă iubitorul și propovăduitorul păcii. Atât de statornic, încât am ajuns de câteva ori – în grea primejdie... Cred în pacea a toată lumea. Cred în puterea tainică a poeziei, muzicii și artei. Cred că lumea noastră își va găsi voința și energia de a se întruni, la un suprem areopag al înțelepciunii și umanității.” (Gala Galaction).

Dacă s-ar face statistică mondială, cu sumele ce se cheltuiesc pe armamentul sofisticat, din aer, de pe pământ și din apele lumii, cifra ar fi astronomică. De aceea, a pregăti grabnic dezarmarea generală și totală este sarcina cea mai nobilă și imediată care se pune în fața lumii civilizate, știindu-se că în cazul unui conflict atomic, cei rămași în viață nu vor fi destui pentru a îngropa pe cei morți, făcând din frumusețea acestei lumi văzute un înfricoșător rug aprins: ”În ziua aceea Cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui”[14], cum scrie Sfântul Apostol Petru.

De aceea, se impune, ca noi creștinii din lume și toți oamenii de bună credință, să ne rugăm pentru pacea lumii, a popoarelor de pretutindeni, a celor de departe și a celor de aproape, rugând pe Dumnezeu să reverse iubirea și pacea în inimile celor care conduc destinele omenirii.

Drepmăritori creștini,

 

Ca fii ai păcii întru Hristos, să ne căutăm unii pe alții cu dragoste frățească că suntem copiii aceluiași Părinte, și să ne ajutăm, purtându-ne de grijă cu sfințenie, umblând: ”cu toată smerenia și blândețea; cu îndelungată răbdare să ne îngăduim unii pe alții cu iubire, silindu-ne să păzim unirea Duhului în legătura păcii.”[15]

Iar atunci când rostim rugăciunea Tatăl nostru, să spunem: Pacea noastră cea de toată zilele, dă-ne-o nouă astăzi, ca să putem să ne bucurăm de: ”Pâinea noastră cea de toate zilele...”

Iisus Hristos, Cel Înviat, a venit pentru a restabili, pentru totdeauna, pacea noastră cu Dumnezeu, pacea între popoarele lumii, pacea cu aproapele nostru, pace în familie, în satele și orașele țării și pacea cu noi înșine, de unde trebuie să pornească bunătatea, care să se reverse ca lumina peste întreaga zidire!

Iar Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Deci, fraților, bucurați-vă! Desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul Dragostei și al păcii va fi cu voi!”[16]

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit pe Pământ, aici între noi, ca să ne arăți Calea pe care să mergem, Adevărul pe care să-l slujim și Viața pe care să o apărăm și să ne bucurăm, de ziua Învierii Tale, Îți aducem mulțumirile noastre, cu vie recunoștință pentru darul împăcării cu Dumnezeu și bucuria de a fi cu noi, în toate zilele vieții noastre, pentru ploaie la vreme, pentru rodirea pământului, pentru sănătatea de fiecare clipă și de a ne bucura împreună de Sfânta Ta Înviere!

Hristos a Înviat! (I Corinteni, 15, 20).

          Adevărat a Înviat!

 

 


[1] Matei 28, 9.

[2] I Corinteni, 15, 6.

[3] Tit 2, 14.

[4] Romani 4, 25.

[5] Romani 6, 5.

[6] I Corinteni 15, 20-22.

[7] Faptele Apostolilor, 17, 30.

[8] Ioan 14, 27.

[9] Coloseni I, 19-20.

[10] Ioan 20, 21-23.

[11] II Corinteni 5, 20.

[12] Matei 5, 8.

[13] Matei 5, 9.

[14] II Petru 3, 10.

[15] Efeseni 4, 2-3.

[16] II Corinteni 13, 11.

8apriliepastoralainviere2

 

...: Home Viața Eparhiei Ştiri şi Evenimente Cuvânt Pastoral la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos