Dumnezeu îi mântuieşte şi pe marţieni?

....... O întrebare asemănătoare şi-o vor fi pus şi israeliţii, pentru a-şi explica de ce Dumnezeu a ales poporul lui Israel dintre atâtea neamuri mai numeroase sau poate mai demne să primească acest dar. Răspunsul îl dă Deuteronomul (7, 7-8): "Domnul v-a primit, nu pentru că sunteţi mai mulţi la număr decât toate popoarele - căci sunteţi mai puţini la număr decât toate popoarele -, ci pentru că vă iubeşte Domnul". Aşadar, nu trebuie să căutăm motivul alegerii în noi înşine, în propriile merite, căci aceasta ne-ar duce la mândrie şi discriminări. Explicaţia stă în iubirea lui Dumnezeu, care-i alege pe cei din urmă, ca să-şi arate iubirea Sa şi să ridice dintre ei mărturisitori şi ucenici spre a lumina lumea.
....... Dintotdeauna, creştinismul n-a agreat o viziune exclusivistă asuprea alegerii, ci, încă de la început, a văzut mântuirea ca un bine universal. Însuşi Sfântul Apostol Pavel afirmă dimensiunea universală a mesajului mântuirii: "Nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este rob ori slobod, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, ci voi toţi sunteti una în Hristos Iisus" (Galateni 3, 28). Dumnezeu nu poate fi considerat proprietatea cuiva. "Sa nu spuneţi: noi suntem urmaşii lui Avraam. Caci Dumnezeu poate să ridice fii lui Avraam şi din aceste pietre". (Luca 3, 8).
....... După epistola către Efeseni, creaţia şi mântuirea le-a împlinit Dumnezeu în Hristos, pe care L-a ales înca de la întemeierea lumii, ca prin El să recapituleze toate (cf. 1,9-10). Sfântul Irineu foloseşte acest pasaj pentru a explica destinul eshatologic al Fiului de a asuma în Sine toate; cuvântul " a recapitula" priveşte taina primatului lui Hristos în raport cu întreaga creaţie. Lucrarea lui Hristos, deci, trebuie văzută nu doar în legătura cu omul, ci cu întreg universul.
....... În acest fel trebuie văzută opera mântuitoare a lui Hristos în ce priveşte toate cele create de Dumnezeu. Restaurarea creaţiei prin Hristos este legată însă de păcatul care a dus la pervertirea operei lui Dumnezeu. Şi cine ştie în ce măsură păcatul pământenilor a atins sau compromis perfecţiunea altor lumi extraterestre, presupunând că acestea ar exista? Dar tocmai nivelul ipotetic în care se pune problema existenţei altor civilizatii în univers face ca problema mântuirii lor să nu se poată pune într-un mod coerent. Sfânta Scriptură n-a fost scrisa pentru a satisface curiozitaţile noastre ştiinţifice, de aceea, nu ne spune dacă mai sunt sau nu alte lumi locuite. Cine ştie cum s-ar putea consuma întâlnirea dintre om si eventualii "marţieni"!?
....... Desigur, o situaţie asemănătoare se va fi pus şi când a fost descoperită America; omul de atunci a înţeles că nu era singurul locuitor al pământului. Îşi va fi pus probabil întrebări asemănătoare celor pe care ni le punem noi astăzi în legatură cu eventuala existenţă a altor civilizaţii extra-pământene. Dacă, într-o zi, se va dovedi că ipoteza este întemeiată pe adevăr, deci că "marţienii" există cu adevărat, se vor găsi, cu siguranţă, şi răspunsuri la întrebarea din titlu. Deocamdată, problema îşi găseşte "spaţiu" doar în minţile unora şi pare sa fie incompatibilă cu soteriologia creştină.

Iuvenalie Ionaşcu