Pentru un calator de oarecare calitate, care a vazut pâna acum multa lume n-ar trebui sa oboseasca pâna nu vede si o tara cu totul speciala: Albania sau Tara Vulturilor, cum i se mai spune. Prin anul 1972, dupa cum bine îmi amintesc, un ateu mai pricajit ma încuraja, ca peste cincisprezece ani nu va mai fi nici o biserica în România … Peste ani am deslusit mai bine ce îndraznea sa spuna el, stiind ce s-a întâmplat în anul 1967 în Tara Vulturilor, mai mult decât cei care am auzit ca Albania s-a declarat cea dintâi tara atee din lume în frunte cu presedintele Enver Hogea.
În 1992, în luna aprilie, faceam o drumetie oficiala într-o delegatie parlamentara, facând parte din Comisia Drepturilor Omului, Culte si Minoritati, pentru a participa la primul Congres al Aromânilor din Albania. Dupa numai o saptamâna, la invitatia comunitatilor aromânilor si cu binecuvântarea Parintelui Patriarh Teoctist, am participat la Învierea Domnului de Sfintele Pasti, fiind prima slujba dupa un sfert de veac. Am fost coplesiti de emotiile care nu se mai terminau.
Atunci am auzit pentru prima data de Arhiepiscopul Anastasios, trimis de Patriarhia Ecumenica pentru a organiza Biserica martira a Albaniei. Am spus organizare pentru ca totul trebuia luat de la început. Am primit binecuvântarea pentru a oficia slujbele îndatinate, traind cele mai puternice sentimente religioase încercate vreodata în viata mea pastorala.
Cu acest prilej au fost botezati câteva sute de aromâni fiind ajutati de Dumitrache Veriga, care peste un an avea sa fie hirotonit la Arges pentru aromânii din Korcea, carora le-a zidit o biserica frumoasa din zid, proiectata la Arges.
Pentru cei care citesc Argesul Ortodox, voi spune din cele ce am vazut si auzit cu prilejul vizitei pastorale în Albania, pe scurt, desigur.
În anul 1967 nu a fost doar declarata Albania primul stat ateu din lume, ci a fost o adevarata tragedie. Bisericile au fost aruncate în aer, cimitirele distruse, ramânând doar cele declarate monumente. Din cei 950 de preoti ortodocsi n-au mai ramas decât 11. Ierarhia a fost decapitata umplând temnitele. Teroare a cuprins întreaga tara frumoasa ca o Elvetie balcanica! Crestinii nu aveau voie sa faca cruce si nici sa se adune la rugaciune nicaieri. A fost interzisa orice publicatie religioasa iar din case au fost ascunse toate icoanele si cartile de rugaciune. Deci un adevarat dezastru care a durat un sfert de secol. În aceasta Tara a Vulturilor, fost-a trimis un om al lui Dumnezeu, marele Arhiepiscop Anastasie, teolog iscusit si misionar de exceptie în lumea crestin ortodoxa.
A luat-o de la început! A înfiintat scoli teologice pentru pregatirea clerului autohton de mâine. A scos publicatii religioase. A hirotonit si asezat ierarhie superioara, mitropoliti prin eparhiile vaduvite vreme îndelungata si preoti prin parohiile pustiite de pastori si rânduiala bisericeasca. Sute de biserici au rasarit ca florile înmiresmate de credinta si entuziasm apostolic. Si câte alte orânduiri asezate cu însufletire de marele Apostol al zilelor noastre, arhiepiscopul Anastasios al Tiranei si întregii Albanii.
Acest ierarh miraculos, la invitatia Patriarhului României, Prea Fericitul Teoctist, a onorat Simpozionul Dumitru Staniloae, a participat la sedinta Sfântului Sinod, a vazut cetatea Târgovistei, s-a bucurat vazând Eparhia Buzaului si Vrancei, a binecuvântat biserica noua din Ploiesti si a primit distinctie prezidentiala.
Ne-am bucurat în rugaciune si cuvânt de mângâiere, zile multe senine si pline de har. Biserica Ortodoxa Româna s-a bucurat sa îmbratiseze aceasta podoaba a ortodoxiei mondiale, întru cinstire, multumind lui Dumnezeu, care face minuni prin alesii sai!

P.S. CALINIC

Episcop al Argesului si Muscelului