....... Mănăstirile Corbii de Piatră, Nămăieşti şi Cetăţuia lui Negru Vodă sunt două din cele trei aşezăminte monahale rupestre ce alcătuiesc un triunghi echilateral cu latura de 20 km. Prima se află în comuna Corbi, pe şoseaua Câmpulung-Domneşti, a doua la 10 km de Câmpulung Muscel, iar cea de a treia pe şoseaua Câmpulung-Târgovişte, în comuna Cetăţeni.

Toate trei au un prim hram “Izvorul Tămăduirii”, căruia fiecare dintre ele i-a mai adăugat un hram sau două.
Conform documentelor, mânăstirea “Corbii de piatr㔠a fost reînfiinţată în 1512 de Magdalina monahia, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab, 1512-1521. Din dorinţa lui, al doilea hram al acestei mânăstiri domneşti este al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, a cărui sărbătorire s-a perpetuat vreme de secole, chiar când mânăstirea nu mai avea nici un vieţuitor. Mânăstirea are şi un al treilea hram, “Adormirea Maicii Domnului”.
Biserica mânăstirii a fost săpată în stâncă. Aceasta fiind însă din gresie, există pericolul surpării din cauza arborilor care au crescut deasupra ei şi care favorizează infiltrările de apă. În rând cu biserica, săpat tot în stâncă, se află un spaţiu amenajat ca un fel de tribunal în aer liber. Despre acesta există mărturii că era folosit de Neagoe Basarab pentru a face judecată publică în cauzele care erau de competenţa sa. Cei care asistau la judecată stăteau în semicerc pe dealul ce coboară de la mânăstire spre drumul de acces. Nu este greu de imaginat în ce fel judeca acest domn al Ţării Româneşti, dacă ne gândim că scrierea care l-a făcut nemuritor, “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, îmbină paginile ascetic-moralizatoare cu cele de teorie politică, gândirea socială cu reflecţia filosofică şi meditaţia lirică, făcând totodată loc unor capitole de manual diplomatic, strategic şi militar (cf. Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900, Editura Academiei R.S. România, 1979).
Biserica este deosebit de valoroasă nu numai prin felul în care a fost implantată în stâncă, ci şi prin pictura care o împodobeşte, despre care specialiştii afirmă că este în cea mai pură tradiţie bizantină şi că datează din secolul al XIV-lea.
Chiliile mânăstirii se aflau la oarecare distanţă de biserică, peste râul Doamnei, aşa cum atestă un nume din toponimia locului, “La chilii”.
Redeschiderea mânăstirii a fost decisă în 1996, dar abia în urmă cu trei luni s-au stabilit aici trei călugări, între care Părintele stareţ Ignatie Gorunescu, venit de la mânăstirea Slănic. Toţi trei sunt hotărâţi să înceapă lucrarea de restaurare şi de punere în valoare a sfântului locaş. Părintele Ignatie consideră că autorităţile locale nu ar fi trebuit să dea autorizaţie pentru construirea de case în imediata vecinătate a mânăstirii. Ministerul Culturii şi Cultelor, Comisia pentru Protecţia Monumentelor Istorice ar trebui să destineze alt teren acestor case, şi să acţioneze în aşa fel încât mânăstirea, cu pictura ei de o excepţională valoare culturală şi artistică, să-şi recapete strălucirea de altădată, spune Părintele stareţ.

11 Iunie 1503.

Din mila lui Dumnezeu, Io, Radul voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei fiul preabunului Vlad voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupâniţei Muşa de la Corbi ca să-i fie satele anume Corbii de Piatră toţi cu tot hotarul şi câte ocine a cumpărat de la Radoslav si de la Badea fiii lui Spânul pentru 1000 de aspri acestea şi le-a adăugat Corbilor ca să le fie de arătură. Şi iarăşi la Mălureani jumătate şi cu moara pentru că sunt ale jupâniţei Muşa vechi şi drepte ocine şi dedine. Şi iarăşi să fie sălaşele de ţigani anume: Zâmba cu copiii săi şi Răduţa cu copiii săi şi Nica cu copiii săi şi Lazăr cu copiii săi şi Frăcea cu copiii săi, Slavnoe cu copiii săi şi Muşat cu copiii săi si Manea cel Batrân cu copiii săi, Mirileasca cu copiii săi şi Pârcea cu copiii săi pentru că sunt aceşti toţi ţigani care sunt mai sus scrişi ocină, dedină a jupâniţei Muşa. Şi domnia mea i-am iertat calul. De aceea am dat şi domnia mea ca să-i fie acelea toate de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins. Şi dacă Domnul Dumnezeu alege pe cineva să fie domn al Ţării Româneşti după moartea domniei mele dacă va cinsti şi va întări acest hrisov al domniei mele, pe acela Dumnezeu să-l cinstească în domnia lui, iar dacă va strica si nu va întări acest hrisov al domniei mele pe acela Dumnezeu să-l batjocorească în domnia lui şi să-i ucidă aici trupul iar în veacurile viitoare sufletul lui. Şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie cel de trei ori blestemat. Şi cu acei iudei care au strigat asupra Domnului Dumnezeu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, sângele Lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci. Amin.
Martori: jupân Barbul, jupân Pârvul Craiovescul, jupân Cârstian şi Badea foşti vornici, jupân Stroe mare vornic, jupân Staico, mare logofăt, jupân Danciul comis, Bogdan spătar, Calotă vistier, Badea paharnic, Dragomir stolnic , Neagoe şi Dragomir mari stratornici.
Şi eu, scriitorul Sin, care am scris în cetatea de scaun Târgovişte, luna Iunie, 11 zile, 70011 (1503).

+ Io, Radul voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Pe verso însemnare ulterioară: Această carte s-au luat de la dorobanţii care s- au pârât pentru Corbi;

Arhivele Statului Bucureşti, S. I. nr. 134. ( Ep. Argeşului XVI / 2 )

2
1512 ( 7020 ) , Iunie, 23, Târgovişte.

Din mila lui Dumnezeu, Io, Basarab voevod şi domn a toata ţara Ungrovlahiei, fiul bunului Basarab voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele întru totul sfântului şi dumnezeiescului hram şi lăcaş al Preasfintei, Curatei şi Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnzeu şi pururea Fecioară Maria, cinstita şi slăvita ei Adormire, mănăstirii numită Corbii de Piatră, ce a ridicat jupâniţa lui Hamza, monahia Magdalina, preacinstitelor surori şi călugăriţe care trăiesc în acel sfânt loc, şi monahiei Magdalina, ca să le fie satele anume: Corbii de Piatră şi via de la Goleşti. Şi ţiganii anume: Zâmba cu copiii lui şi Duşan cu copiii lui şi Calici cu copiii lui, şi Căliman cu copiii lui şi Manea cel Bătrân cu copiii lui şi Frăcea cu copiii săi şi Nănaia cu copiii săi şi Lazăr cu copiii lui şi Muşat cu copiii lui pentru că sunt vechi şi drepte ocine şi dedine ale monahiei Magdalina. Şi apoi a venit monahia Magdalina înaintea domniei mele de a dăruit aceste mai sus spuse ocine şi ţigani mai sus spusei mănăstiri Corbii de Piatră. Apoi iarăşi a venit monahia Magdalina înaintea domniei mele de a închinat această mai sus spusă mănăstire domniei mele. Dacă se va întâmpla moarte monahiei Magdalina iar mai sus spusele sate şi ţigani şi vie prădalica să nu fie, ci să fie sfintei mănăstiri şi mănăstirea să fie domnească. De asemenea şi după moartea domniei mele pe cine îl va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al Ţării Româneşti sau din ruda din rodul inimii domniei mele, sau, după păcatele noastre, din alt neam, pe unul ca acela îl jurăm pe Domnul Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul, ca acest mai sus spus hram să-l miluiască şi să-l întărească spre mântuirea sa cerească şi sănătatea trupească . . . * satele ţiganii şi via . . .* toate acestea mănăstirii de ocină şi ohabă . . .* surorilor pentru ascultare, întărire şi hrană iar nouă şi părinţilor noştri întru vecinică pomenire. Şi de nimeni neatins după porunca domniei mele.
Martori : jupân Barbul . . .*, jupân Calotă, mare vornic, Ivan, mare logofăt, jupân Harvat, vistier, Radul spătar, Drăghici paharnic, Hamza comis, Barbul stelnic, Radul postelnic.
Eu, Stoica grămătic, care am scris în cetatea de scaun Târgovişte, în luna Iunie, 23 zile în anul 7020 ( 1512 ).
Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

* loc şters în original.

Arhivele Statului Bucureşti, S. I. nr. 184.
3.1
12 Iunie 1517.

+Urmând întru totul sfânta şi dumnezeiasca Scriptură care spune : ” Milă vreau iar nu jertf㔠. Iarăşi: ”Prin milostenie se curăţă păcatele”. Iarăşi: ” Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi”. După cum gura cea proorocească însufleţită de Duhul Sfânt grăeşte: ” Fericit bărbatul care miluieşte, toată ziua se îndulceşte de Domnul”. Deci acestea auzindu-le din dumnezeiasca Scriptură, iarăşi am auzit pe prooroc vorbind prin Duhul Sfânt: ”Ascultaţi, dar, împăraţi şi înţelegeţi, pătrundeţi- vă cei ce stăpâniţi mulţimile şi vă făliţi cu noroadele limbilor, că de la Domnul v- a fost dată vouă stăpânirea şi puterea de la Cel de Sus”. Deci, înţelegând că toate sunt în mâinile lui Dumnezeu şi cât doreşte fiecăruia din noi dăruieşte. Ci, deci, fericit şi de trei ori fericit cel care bogăţia dată de Dumnezeu bine o înmulţeşte şi lucrează în taină talantul ce i l-a încredinţat Dumnezeu, ca să audă acel glas bun şi dulce de bucurie: “bunule şi credincios rob, intră în bucuria Domnului tău”. Acestea auzindu-le , ni se cuvine nouă a ne pătrunde că acestea de aici sunt pe puţină vreme şi trecătoare după cum şi spune: ” Orice slavă până la o vreme este”. Se cuvine deci, nouă, a râvni la cei de mai înainte binecinstitori şi sfânt răposaţi domni, care cele pământeşti bine le-au înocmit şi pe acestea bine cârmuindu-le, cu aceste pământeşti au dobândit bunurile cereşti. Acestea moştenindu-le, iar cele pământeşti pământului le-au lăsat.
Iată dar şi eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul şi binecinstitorul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului şi marelui Basarab voevod cel Tânăr, cu sârguinţă şi cu dorinţă am dorit către atotcinstitele si dumnezeieştile biserici, după cuvântul proorocului: ”în ce chip doreste cerbul izvoarele apelor”. Văzând deci că pentru păcatele noastre s-au împuţinat binecinstitorii domni care dumnezeieştile şi sfintele biserici au înălţat şi au miluit şi au înfrumuseţat, ci mai vârtos pe cea de la sfântul loc ce este hramul împărătesc şi lăcaş al Sfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, a ei Adormire, mânăstirii numite Corbii de Piatră, am văzut-o sărăcită şi cu dorinţă am dorit a nu o lăsa ci a o căuta şi a o milui şi ctitor următor a ne numi. De aceea din toată inima am râvnit a ne numi ctitor următor al sfintei mănăstiri. Să vină călugării în fiecare an, după obicei la Sf. Petru să ia obrocul sfintei mănăstiri: câte 700 de aspri, să fie de întărire sfintei mănăstiri la trebuinţa şi nevoile acestui sfânt lăcaş şi dumnezeieştilor călugări de hrană, iar nouă, celor mai sus zişi, să ne cânte în fiece săptămână, o zi, seara, paraclis cu băutură şi colivă iar dimineaţa Sfânta Liturghie, cât vom fi în viaţă. Iar după moartea noastră să ni se cânte în fiece an într-o zi, fie orice zi, seara paraclis şi neprihănire cu colivă şi băutură iar

3.2

dimineaţa Sfânta Liturghie cu sobor şi cu băutură . Şi la zi să mi se facă masă ca şi sfânt răposaţilor ctitori ce au fost mai înaintea noastră, dar neclintit cât va sta
sfânta mănăstire. Iar dacă cineva nu va face şi nu va ţine rugăciunea ce am aşezat să dea răspuns înaintea lui Dumnezeu. şi acestea câte am zis şi câte am putut după putere să se dea din . . .* fiii noştri şi după moartea noastră să facă cât îi va ţine Domnul Dumnezeu în viaţă şi cu puterea dăruită de Dumnezeu pe cine va voi Dumnezeu să fie . . .* să facă şi să împlinească făgăduinţa noastră să cinstească şi să întărească şi să păzească acest hrisov al domniei mele pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească şi să-l întărească . . .*să-i dea aici cele pământeşti bine şi în pace a le petrece ci şi împărăţia cerească . . .* şi şederea de-a dreapta Sa care să fie şi nouă păcătoşilor a o dobândi cu cei mai înainte binecinstitori şi sfânt răposaţi ctitori . . .* întru Hristos. Amin.
S-a scris în luna iunie, 12 zile, de la Adam 7025 ani.
+Io, Basarab voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.

* loc şters în original.

Arhivele Statului Bucuresti, S. I. nr. 219.

Foarte interesant:
05 Septembrie 1519.

Din mila lui Dumnezeu,Io, Basarab voevod şi domn . . . Dă domnia mea această poruncă a domniei mele monahiei Magdalina şi jupânului Hamza comis şi cu fiii lor ca să le fie lângă mănăstirea din Vale un loc de mănăstire unde monahia Magdalina face mănăstire de călugăriţe. ...

4
23 Aprilie1615 ( 7123)

Din mila lui Dumnezeu, Io, Radul voevod şi domn, fiul răposatului Mihnea voevod. Dă domnia mea aceasta poruncă a domniei mele egumenului Veniamin de la sfânta mănăstire din Argeş, ca să-i fie lui tot satul Corbii şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul. Pentru că acest sat, Corbii, au fost de moşie ai călugăriţei Magdalinei, jupânesei lui Crăjaiu de moşie, de strămoşie. Deci când a fost tocmai în zilele batrânului Basarab voevod iar Magdalina călugăriţa, ea au avut şi o mănăstire la Meriş. Deci s-au sculat ea de au mersu la Basarab voevod de au închinat mănăstirea şi satul Corbii, lui Basarab voevod, însă dacă se va pristăvi, ei să-i zacă oasele la mănăstire. Deci întraceea , peste puţină vreme Magdalina călugariţa, ei s-au întâmplat moarte, deci ea, unde au jăluit, ea acolo o au îngropat, în tinda bisericii. Şi au adaos Basarab voevod cu mănăstirea şi cu satul Corbii, bucatele Magdalinei călugăriţei de le-au dat în sfânta mănăstire de la Argeş să-i fie pomană ei, unde-i zac oasele; şi de atunci până acum este cursul anilor 112 şi tot au ţinut sfânta mănăstire de atunci până acum cu bună pace. Iară când au fost acum în zilele domniei mele , iară nişte oameni s-au aflat de s-au făcut strănepoţi Magdalinei călugăriţei şi au ridicat pâră cu egumen Veniamin înaintea domniei mele. Şi aşa pârau acei oameni şi anume: Drăgoiu şi Mircea şi Stănilă pre egumen cum că sunt ei rudenie Magdalinei călugăriţei, ca să ia mănăstirea Merişul şi satul Corbii; drept aceia domnia mea am judecat pe drept cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui Basarab voevod la mâna egumenului Veniamin, cum că au fost dat şi închinat acea mănăstire şi satul Corbii, ce sunt mai sus scrişi, de Magdalina călugăriţa, lui Basarab voevod, iară Basarab voevod le-au adaos în sfânta mănăstire a Argeşului şi i-au îngropat oasele ei în mănăstire. Deci au rămas aceşti oameni ce sunt mai sus scrişi, de lege şi de judecată dinaintea domniei mele pentru că nici nu au avut cărţi, nici nimic. Ci, văzând domnia mea acea pomenă bătrână, aşişderea şi domnia mea am dat egumenului Veniamin ca să-i fie sfintei mănăstiri de Argeş satul Corbii şi acea sfântă mănăstire Merişul, să fie ajutor şi de hrană călugărilor şi de nimeni clătit, după porunca domniei mele . Altfel să nu fie, după porunca domniei mele şi ispravnic însăşi porunca domniei mele.
Scris: luna Aprilie, 23 zile în anul 7123 (1615 ).

Arhivele Statului Bucureşti, ( Ep. Argesului XVI / 2 )
Documentul este in D.I.R.
Ţara Românească, B sec XVII,vol II

5
1626, Aprilie, 10; Bucuresti.

Din mila lui Dumnezeu , Io Alexandru voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Radul voevod ….
Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei, dumnezeieştii mănăstiri numită de la Corbii de Piatră unde este hramul Preasfintei, Curatei şi Preabinecuvantatei Stăpâne a noastră Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria …

…Pentru aceasta am dat domnia mea sfintei mănăstiri de la Corbii de Piatră ca să fie această ocină pe vechile hotare şi semne să-i fie de dedină şi de ohabă cum a fost de mai înainte vreme şi cum erau scrise în cartea lui Radul voevod, fiul lui Radul voevod. Şi iar să fie în pace călugării de către Neagoe şi de către satul Nucşoara* şi de nimeni neclintit, după porunca domniei mele.

* Veniseră cu pâră, pentru însuşirea respectivelor posesiuni.
D.H.R. vol. XXI pag.73,doc. 42

6
1653 1658

Călătorii ajung asfel în Piatra Corbului, numit în documente Corbii de Piatră, azi Corbi. Paul de Alep vizitează biserica rupestră cunoscută în vechime sub numele de: ”Schitul din Zghiab”. Vechimea ctitoriei este confirmată de observaţiile lui Paul de Alep, cum că în mijlocul stâncii care şi-a dat numele localităţii „ e o veche biserică, mică, dar frumoas㔠şi c㠄 vechile zugrăveli se pot vedea încă în ea”( urme de frescă veche mai sunt vizibile şi astăzi pe bolta naosului).
Despre legenda care atribuie Schitul din Zghiab lui Ioan de Hunedoara orginar, chipurile, din Corbi ( de unde şi numele Corvin! ) Paul de Alep nu spune nimic, de unde deducem că este vorba de o născocire cu caracter „cult” de dată relativ recentă.

Radu Creţeanu „Monumentele istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării lui Paul de Alep” în „Mitropolia Olteniei”, nr. 11- 12,1967.
„Călătoriile Patriarhului Macarie al Antiohiei în Ţările Române.Paul de Alep” Emilia Cioran. Teză pentru licenţa în istorie.

7 cca. 1896
Biserica Sfinţilor Apostoli, numit㠄de la Şghiab” este o bisericuţă mică, într-o peşteră, cioplită într-o stâncă de piatră şi se crede a fi făcută la anul 1380 de o doamnă din familia Basarabilor. Are 2 altare, din care cel din dreapta este de stil bizantin. În pomelnicul bisericii aflăm aceste nume: Basarab voevod, Neagoe voevod, Radu de la Afumaţi, Ruxandra Doamna ( soţia lui Radu VII ), Doamna Despina ( soacra lui Radu şi nevasta lui Neagoe voevod ), Iosif arhiereul ( 1793 - 1820 ), Grigorie arhiereul ( 1823 - 1828 ), ambii episcopi ai Argeşului, şi Iosif care la 1814, Iunie, 6, a reparat bisericuţa. Tot sub o stâncă de piatră, la ieşirea din bisericuţă este trapezăria ( o boltă în piatră de 21 paşi lungime şi de vreo 4 metri înălţime ). Aici sunt două lăviţi late şi lungi, stabile, unde vreo 20 de ctitori ai bisericii dintre fruntaşii satului, ospătează la 14 Octombrie, 40 de oameni în memoria celor 40 de martiri pe care biserica ortodoxă îi serbează la 9 Martie. Biserica are două hramuri: Martira Paraschiva şi Apostolii Petru şi Pavel. În aceste zile se face târg pe locul bisericii, ce e în marginea satului.

Marele Dicţionar Geografic al României; vol, II, pag, 636.

Concluzii:
Hramul mănăstirii de la întemeierea ei a fost Adormirea Maicii Domnului. Cum se explică mutarea lui de 15 August la 29 Iunie? După trecerea la cele veşnice a noului ctitor, voevodul Neagoe Basarab, s-a menţinut, s-a perpetuat tradiţia ca de 29 Iunie să se facă parastasul ctitorului aşa cum el însuşi a cerut în actul de la 17 Iunie 1517, ca după moartea lui să I se facă parastas o dată în an, în orice zi. Şi pentru că de 29 Iunie mergeau călugării să ia dania domnitorului, s-a menţinut această zi, ca pomenire după moartea lui . Şi, cu timpul, nemaislujindu-se în bisercă decât la 29 Iunie, pentru tradiţia parastasului, s-a adoptat acest praznic şi ca hram al bisericii.