Manastirea
Valea-Valea Manastirii (1508-1510)
Titesti sat Valea Manastirii - Piemontul Candesti/Raul
Targului si raul Argesel - Manastirea "Valea
Manastirii" (M) 1534 Hram: "Coborarea Sfantului
Duh/Sfanta Treime"
Manastirea
VALEA sec. XVI -scurt istoric-
În binecuvântatul tinut al Argesului, cu locuri unde
Providenta a condus istoria, manastirile voievodale
sunt nestematele ce îmbogatesc corole de minuni a
binecuvântatei Gradini a Maici Domnului. Nepretuitele
minuni au fost înfaptuite cu voia lui Dumnezeu, cu
truda, cu rabdare si credinta de catre bunii fii ai
neamului românesc ce au stiut sa lupte cu stapâniile
întunericului veacurilor acelora. Printre vâlcele
line si împadurite, acolo unde fagul tainuieste minunile,
undeva, într-o frumoasa vale, mai dainuie înca soaptele
de peste veacuri ale marilor nostri conducatori. Acolo
freamatul tainic al padurilor seculare se împleteste
armonios cu dangatul clopotelor alcatuind o frumoasa
psalmodie. Aici, în aceasta vale a minunilor, se afla
Mânastirea Sfânta Treime.
Începuturile
Mânastirii se pierd în negura veacurilor ce au trecut.
Descoperirile arheologice, efectuate în perioada 20
oct. - 2 nov. 1969, au stabilit faptul ca actuala
biserica a Sfintei Mânastiri este construita pe locul
unei foste biserici, mai mici, ce a avut temelia din
zid de bolovani si constructia de lemn. Marturie a
acestei stravechi zidiri este mormântul jupânitei
Visa. Piatra funerara atribuie decesului jupânitei
în anul 1525.
Datorita
intemperiilor vremii, biserica se degradeaza. Ctitor
cel mai important este Radu Paisie Voievod(1535-1545),
fiul lui Radu cel Mare. Tabloul votiv în care el apare
poate fi vazut si astazi în partea vestica a pronaosului.
De asemenea, el este mentionat si în pisania repictata
la mijlocul sec. al XIX-lea, ce se regaseste în naosul
bisericii. Altarul si naosul bisericii ctitorite de
Radu Paisie, vor fi pictate în 1548, în vremea lui
Mircea Ciobanul.
Pronaosul
a ramas nepictat având functionalitate de tinda. La
8 mai 1623 Mânastirea a fost închinata Mânastirii
Sfântul Mihail din Eparhia Poganiani din Rumelia,
Grecia. Aceasta închinare va atrage, mai târziu, decaderea
Mânastirii. În 1746, Egumenul Damaschin dispune pictarea
tindei. Tot în acest an se zugraveste si restul bisericii
prin osteneala fostului Egumen Partenie, dupa cum
este scris în pisania mare din naos. Egumenul Partenie
conduce o delegtie la Moscova pentru a cumpara mobilier
si icoane împaratesti. Tot prin ostenelile Egumenului
Partenie, în 1796, bisericii i se adauga pridvorul
cu scop didactic.
În
anul 1846 se intervine iar asupra aspectului bisericii,
asa dupa cum aflam din ultima parte a pisaniei din
naos. Astfel, în timpul lui Gheorghe Dimitrie Bibescu
Voievod si a Mitropolitului Neofit, este realizata
turla bisericii, se repicteaza biserica si este schimbata
catapeteasma. Costurile lucrarilor fiind suportate
de Egumenul Ioanichie Polidor. O ultima repartie a
bisericii se realizeaza în 1967, prin purtarea de
grija a Prea cucernicilor parinti Ioan Popescu în
Bucuresti si Pantelimon Musceleanu din %u0162itesti.
Acum
se reparara turla degradata (dar numai în exterior),
pastrându-se pictura originala de la 1846. Constructia
actualei biserici prezinta elemente ce pot fi regasite
si la biserica Mânastirii Dealu de lânga Târgoviste.
Arhitectural este planul plecat de tipul Vodita si
transmis prin biserica Bradet, ale carei cornise cu
brâul de caramizi asezate pe lat în partea inferioara,
cu o caveta, apar întocmai si la biserica Mânastirii
Sfânta Treime.
Biserica
are aproximativ 20 de metri lungime( în afara de pridvorul
care s-a adaugat în urma), si 5 metri largime medie
în interior. Planul urmeaza principiile scolii sârbesti
mostenite din veacul al XIV-lea, naosul în forma de
trefla, cu turla în centru si pronaosul patrat, boltit
cilindric.
Pictura
bisericii este una de exceptie. Biserica are tinda
pictata în 1797, pronaosul pictat în 1746 iar în anumite
registre din naos si Altar se pot observa cele trei
straturi succesive de pictura: primul fiind cel de
la 1548 din vremea lui Mircea Ciobanul, al doilea
de la 1746 din timpul Egumenilor Damaschin si Partenie
iar cel de-al treilea strat este cel din 1846, în
timpul lui Ioanichie Polidor.
Podoaba
interioara a bisericii este catapeteasma sculptata
în lemn, lucrata fiind în sec. al XVIII-lea, în timpul
lui Constantin Mavrocordat. De-a lungul veacurilor,
Mânastirea a fost înzestrata cu nenumarate danii din
partea multor binefacatori. Se atesta danii de mosii
înca din timpul lui Vlad Voda Calugarul(1482-1495)
si a lui Neagoe Basarab(1512-1521).
Din
nefericire, astazi, Mânastirea nu a reintrat în posesia
fostelor domnii. Obstea se roaga pentru cei ce viziteaza
Manastire ca Sfânta Treime si Maica Domnului sa le
auda cererile cele bune si sa-i învredniceasca de
bunurile cele pamântesti si ceresti. [hartă]
Ieromonah
Daniil Niță
